Schitul Bisericani
Legenda spune că la Bisericani, în acest loc retras şi îndepărtat, mărginit de culmi împădurite şi nu prea înalte, a existat o sihăstrie a Mănăstirii Bistriţa. După un îndelung pelerinaj la Locurile Sfinte, monahul Iosif s-a întors la mănăstire . Insa el a venit împreună cu un grup de anahoreţi ce-l însoţiseră.
Pe la anul 1498, Cuviosul Iosif şi toţi ceilalţi închinători de la Bisericani au început să-şi ridice o biserică.
Cum nu dispuneau decât de propriile mijloace, se osteneau fără prea mare spor. Abia în vremea lui Stefanita Voda (1517-1527), nepotul Sfântului Ştefan cel Mare, călugării de la Bisericani reuşesc, cu ajutorul acestuia, să-şi ridice un lăcaş trainic de piatră. Cu acestea, Sihăstria Bisericanilor se transformă într-un schit.
Înmulţindu-se ucenicii, Cuviosul Iosif a înălţat o biserică din lemn. Ea era în apropierea peşterii mari ale cărei urme se mai văd şi azi la circa 200 de metri sud de biserică. Mai târziu a fost numit Schitul Bisericani, adică al evlavioşilor, pentru că monahii se rugau neîncetat cu post şi lacrimi.
În semn de amintire şi veşnică cinstire a acelei minuni, într-un stejar este aşezată o icoană. Acolo se perinda credincioşi din toată ţara, care aprind lumânări şi candele. Scena celor patru călugări cu vedenia Maicii Domnului este imortalizata pe un tablou pictat, aflat sub icoana Maicii Domnului, în stânga pronaosului.
În 1998-1999 se construieşte o capelă care are în interior şi stejarul în care s-a găsit “Sfânta Icoana Făcătoare de Minuni din Stejar”. Ea se afla la 500 m mai jos de vechia biserica. De asemeni, lângă chilii este în curs de construcţie un nou lăcaş de cult.
Moaştele celor doi sfinţi sunt păstrate în biserica mănăstirii.